,,Ce
oare altceva a dat Dumnezeu
preoților decât toată puterea cerească?
Domnul a spus : ,,Cărora
le veți ierta păcatele,
li se vor ierta; cărora le veți
ține, ținute vor fi”(Ioan 20,23).
Ce putere poate fi mai mare decât aceasta? Domnul a spus iarăși : ,, Tatăl a dat toată judecata Fiului” (Ioan 5,22). Văd însă că toată
această putere a fost încredințată preoților de către Fiul “ – Sf. IOAN GURĂ DE AUR.
PREOȚIA – (gr. ierwosnh - ierosini; lat. sacerdotium = preoție,
slujie). Preoția a fost instituită pentru îndeplinirea actelor și ceremoniilor
cultului public, preotul fiind considerat ca un mijlocitor
între om și divinitate prin ceremoniile sacrificiilor religioase.
Preoția creștină sau tagma
preoțească este alcătuită din cele trei trpte ale clerului sau ale ierarhiei
bisericești : episcopi (arhierei), preoții și diaconi, care săvârșesc cultul
Legii celei Noi, pe care
Hristos l-a întemeiat.
Preotul, primind de la episcop
hirotonia, poate săvârși, în parohia sa, toate slujbele și lucrările sfinte de
cult, în afara celor care sunt rezervate exclusiv episcopului (de ex.
săvârșirea de hirotonii, sfințirea de biserici sau antimise, sau sfințirea
Sfântului și Marelui Mir – sfințire săvârșită de sfințiții ierarhi ai Sf. Sinod
în joia cea mare a patimilor Mântuitorului.
Dintre
impedimentele la hirotonie:
Cel
care s-a căsătorit de două ori după Botez sau a avut concubină, nu poate fi
episcop, sau presbiter, sau diacon, sau orice în catalogul celor sfințiți. (Canonul 17 apostolic).
În ceea ce priveşte căsătoriile, trebuie sa numărăm aici şi logodna, căci
există o legătură între ele, logodna fiind partea introductivă, iar căsătoria
reprezentând împlinirea acesteia.
Cel care va lua vaduvă, sau pe cea lasată, sau desfrânată, sau sclavă, sau din
cele de la teatru, nu poate fi episcop, sau presbiter, sau diacon, sau orice
din catalogul celor sfințiți. (Canonul 18
apostolic).
Cel
care s-a mutilat pe sine să nu se facă cleric, fiindcă este ucigaș de sine și
vrăjmaș al operei lui Dumnezeu. (Canonul
22 apostolic).
- principiul care recomandă integritatea
fizică și spirituală : o persoană cu deficienţe nu iși va putea
îndeplini atribuțiile misiunii sacerdotale.
Bolile
psihice sunt impedimente la hirotonie, este mai bine ca persoana aflată în această stare să nu se facă cleric,
chiar dacă s-ar însănătoși pentru un timp, căci este posibil ca boala să revină
și atunci ar fi spre paguba și lezarea demnitătii preoțești.
Nu
se cuvine ca cel de curând luminat prin Taina Sf. Botez să intre în ceata celor
sfințiți.
(Canonul 3, Sinodul local de la Laodiceea).
Dacă
cineva a viețuit douazeci de ani sau și mai mulți în desfrâu, apoi se va arăta
că face fapte virtuoase, acela nu se cuvine a se hirotoni; fiindcă cel sfințit
trebuie să fie fara pată. (Canonul 7,
Nichifor Marturisitorul).
Concluzie
: are impediment la hirotonie :
1.
Cel care a primit dupa Botez a doua nunta;
2. Cel care s-a automutilat;
3.
Cel surd si orb;
4.
Cel care este cuprins de spasme;
5.
Cel care este de curand luminat prin Taina Botezului;
6.
Cel care se va casatori cu vaduva, cu femeie care a mai fost căsătorită, cu
rude sau cu actrite.
Impedimente la hirotonie
- Impedimete dogmatice:
- Neapartenenţa la BO a candidatului, a
soţiei şi a familiei sale (copii)
- Lipsa pregătirii teologice , mai avem şi
unele exepţii, acei autodidacţi (ex. Pr. Cleopa)
v
Can. 8
Nichifor Mărt. – cei născuţi “din
flori” sau din familii “reconstruite” pot
fi hirotoniţi.
- Impedimente morale
- Lipsa vocaţiei:
a)
obiectivă (lipsa chemării)
b)
subiectivă cei ce nu
dovedesc că au chemare interioară
Nimeni nu
poate fi forţat la hirotonie.
- Viaţa imorală
v
Can. 36
Nichifor Mărt. – pierderea fecioriei e impediment
v
Can. 61 Ap
– cei ce au săvârşit desfrânare/ adulter, cei
cu păcate grele: crimă, cu sau fără voie, avort (consimţământul, îndemnul la
avort), alte patimi (beţia, fumatul, etc...), cei ce nu participă la Sf. Liturghie.
v
Can. 89 Sf.
Vasile- “curăţiţi biserica, izgoniţi pe cei
nevrednici din ea”
v
Can. 3 Trulan – soţia
preotului să nu fie “actriţă”.
- Nedezlegarea de la
duhovnic
- Lipsa recomandărilor
necesare
- Cei ce desfăşoară activităţi
incompatibile cu Biserica (politicieni, comercianţi, militari, avocaţi sau judecători, actori,
vânători)
Impedimente canonice
- Statutul personal
necanonic:
a)
cel căsătorit, dar necununat
b)
cel căsătorit cu o văduvă/ divorţată→
can. 3 Trullan
c)
cel divorţat sau care a rupt logodna
→ exepţie cei ce rămân celibatari, monahii
d)
cel recăsătorit→ Can. 17 Ap. nici măcar văduvii recăsătoriţi
e)
cei ce nu au depus vaturile monahale
→pt călugări
f)
cei ce s-au lepădat de credinţă sau
vaturile monahale
v
Can. 10 / I Ecum. – “lapsii”- sunt cei ce au
căzut odată de la credință nu se pot hirotoni
- Lipsa jurisdicţiei
candidatului- nu se face hirotonie fără o jurisdicţiei precisă. Un
statut aparte îl au Episcopii vicari şi preoţii misionari sau diaconii onorofici.
Şi stabilirea
necanonică a jurisdicţiei candidatului
poate duce la invalidarea hirotoniei, ex. vicierea concursurilor,
numirilor, alegerilor →simonie / nepotism.
v
Can. 2
Sardica- condamnă manipularea credincioşilor.
v
Can. 16
Antiohia – jurisdicţia nu poate fi răpită sau ocupată
cu forţa, chiar dacă poporul vrea.
- Săvârşirea
necanonică a hirotoniei
a) prin Episcop necanonic:
cel caterisit, excomunicat, ieşit din ascultarea canonică
b) lipsa a 2/ 3
Ep. la hirotonia unui Episcop
c) încălcarea “principiului jurisdicţional de
Episcopul săvârşitor”
d) clandestinitatea; Can. 7 Teofil al
Alexandrie - hirotonia nu se săvârşeşte în ascuns, cum era
cazul în biserica primară
e) hirotonia
nesuccesivă
v
Can. 16
Protodeftera nu se săvârșesc hirotonii de diacon, preot
sau episcop la aceiași Sfântă Liturghie)
- Vârsta necanonică
sau lipsa integrităţii sănătăţii fizice sau psihice (diac 25 ani, pr 30,
ep. 50)
v
Can. 78 Ap. nu se
hirotonisesc surzii şi orbii, sunt şi unele exepţii (ex. pr. Teofil Pârăianu)
v
Can. 77 Ap. pot fi hirotoniţi cei “vătămaţi”
la picior sau ochi, doar dacă pot săvârşi lit. Căci ei nu stricăciunea/defectul
trupului îl spurcă pe el, ci necurăția sufletului.
v
Can. 22 Ap. nu se
hirotonisesc automutilaţii (eunucii, etc...)
v
Can. 21 Ap. – cei
mutilaţi de alţii sau născuţi “fameni” se pot hirotoni
v
Cei incapabili de ajunare medical
(ex. diabetici, epileptici, etc...) nu pot fi hirotonisiți.
- Refuzul jurământului (la hirotonie sau la terminarea studiilor).
- Impedimente liturgice
- Hir. nu se face la “Lit. darurilor”
- Nu se face hir. în zi “aliturgică”
Desfrânaţii si Preoţia
"Mai
pot sa slujesc lui Dumnezeu ca preot?"
Răspunsul
dat de unii sfinți părinți, la întrebarea adresată de către un student de la
Facultatea de Teologie – Pastorală – după ce acesta
a căzut în păcatul desfrânării
"Nimic să nu faci fără sfat, întreabă
înainte de orice pe oricine, chiar pe un copil, rugându-te lui Dumnezeu ca
să-ți raspundă prin acela: Iată dreapta socoteală!" (Sfântul Ioan Scărarul).
Problema
ridicată de studentul teolog se referă strict la păcatul desfrânării pe care
l-a săvârșit demult, dinainte de intrarea la Teologie, când nu ajunsese la
cunoștinta adevărului, un păcat mai vechi, spovedit și nerepetat, pentru care a
vărsat lacrimi. Mai apoi, studentul s-a invrednicit și de împărtășirea cu
Sfintele Taine.
"Știu
că Sfintii Părinți sunt categorici, însă vedeți vreo șansă să pot sluji lui
Hristos ca preot?" întrebă studentul aproape plângând. Concret, cel ce a
desfrânat și s-a pocăit mai poate primi hirotonia?
Într-adevar,
desfrânarea este unul din impedimentele la preoție, după cum spune și Sfântul
Simeon al Tesalonicului: "...cel ce curvește după botez sau a avut
țiitoare nu poate să fie arhiereu, preot, diacon sau altceva din rânduiala
preoțească". Tot astfel se exprimă Sfântul Ioan Postitorul, Marele Vasile
și nu numai ei: "Cel ce a curvit măcar o dată, preot să nu se facă".
Există
însă acel canon care se referă la foștii păgâni, cărora prin botez, li se iartă
desfrânările și pot să se facă preoți (e și cazul Fericitului Augustin, care-și
mărturisește in Confesiuni - III, 1 – viața desfrânată, și care după convertire
va ajunge episcop). Iată, deci, că botezul șterge desfrânarea. Logica e simplă,
păgânul (necreștinul) desfrânând nu se leapadă de Hristos pe care nu-L știe.
Celui botezat, creștinului adică, desfrânarea i se socotește ca o formă de
apostazie, el întinează haina botezului. Vedem dar că impedimentul nu stă în
întinarea trupului, ci în voință. Cel care a putut să schimbe mângâierile
harului pe mângâierile unei femei, nu prea mai are ce să facă în altar. Cu
toate că și pentru acesta este pocaința. Așadar, canoanele sunt pentru boala
voinței, poate nu atât pentru întinarea trupească, pentru că și păgânii s-au
întinat trupește, dar Dumnezeu îi face preoți, de se vor îndrepta, "pentru
că n-au știut" . Așa și tu "n-ai știut". Deși există un exemplu
în Pateric în care se iartă și unui episcop, deci și celui ce a știut, care,
căzând în desfrânare își anunță turma că nu mai e vrednic de o așa mare dregătorie;
credincioșii nu vor însa să se despartă de arhiereul lor, așa că părintele
poruncește să treacă toți cu picioarele peste dânsul la ieșirea din biserică și
doar așa va primi să rămână. Credincioșii fac întocmai, iar dupa aceasta se
aude glas din cer: "Pentru multa lui smerenie i-am iertat păcatul".
Canoanele în acest caz sunt însa categorice, toate vorbind de caterisire. Ele
n-au fost desființate, ci doar Dumnezeu a lucrat în mod excepțional în acel
moment căci: ,,La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însa toate sunt cu
putință” (Matei 19, 26). Acest exemplu nu poate fi justificare pentru
desfrânarea "în cunoștință de cauză"; daca cineva, acum, ca si
teolog, săvârșește păcatul desfraului, nu-l pot vedea preot. Canoanele sunt
categorice. Desfrânatul nu-i bun creștin, cu atât mai mult bun preot nu poate
fi.
Sunt
unii care spun că tunderea în monahism lucrează și ea în acelasi chip, ca în
cazul păgânului care primește botezul. Adevărul e că nu știu să fie pomenită
această situație într-un canon. De ce am crede că cei tunși în monahism pot
primi mai ușor preoția decât mirenii, oare e tunderea mai mare decât pocăința,
decât baia lacrimilor? Ar fi o justificare - monahul moare lumii, el îngroapă
întreg trecutul, se naște din nou, primește un nou nume, se îmbracă în haina îngerească.
Vorbim
de pocăință, de lacrimi, însă, canoanele spun că nu-s de ajuns pentru primirea
hirotoniei pentru cel ce a cazut in desfrâu. Totuși, se naște întrebarea: cu ce
e mai mare Botezul decât Pocaința (Marturisirea) din această perspectivă a
curățirii?; căci, iată, păgânul desfrânat care vine la Hristos poate primi
hirotonia (pentru că a fost spălat de toate păcatele anterioare botezului),
însă creștinul care a plâns pentru păcatul lui, primind botezul lacrimilor, nu
mai poate primi preoția! Sfântul Ioan Scărarul spune însă lămurit: "Deși
cuvântul e îndrazneț, izvorul lacrimilor după botez e mai mare decât botezul.
Deoarece acela ne curățește de păcatele noastre de mai înainte, iar acesta, de
cele de după aceea. Și primindu-l pe acela toți ca și copii (botezul - n.n.),
ne-am întinat după aceea; prin acesta (izvorul lacrimilor, pocăința - n.n.) însa
l-am curățit și pe acela". Ce să mai vorbesc de primirea Sfintei
Împărtășanii care e unire cu Hristos. Poți fi găsit vrednic de Trupul si
Sangele Domnului, dar nevrednic de preoție?
Cine
poate spune că pricepe Tainele Domnului, cine-L poate îngradi pe El? ,,Inimă
curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru
ale mele” (Psalmi 50, 11) spune Psalmistul și noi împreună cu el. Știm noi cum
lucrează Domnul în inima smerită ce se roagă cu zdrobire pentru păcatele
săvârșite? Putem noi spune că nu-l înnoiește întru totul pe cel ce plânge, după
cuvântul Sfântului Pavel: ,,Deci, dacă este cineva în Hristos, este faptură
nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au facut noi” (II Corinteni 5, 17)?
"Dacă omul și-a spovedit și și-a urât păcatul, acesta se șterge din toate
cărțile care este scris: și din cărțile dreptății lui Dumnezeu, și din cărțile
firii noastre... Astfel, el nu mai este pomenit la judecata"- spune Sfântul
Teofan.
Vin
și pun în cumpană o istorioară. Se spune că un episcop a oprit de la slujire un
preot care căzuse într-o cursă, pare-se că i se pusese ceva în băutură, apoi, o
femeie fără Dumnezeu a păcătuit cu el. Preotul nu făcuse păcatul cu voie, însa
episcopul l-a oprit de la slujire. După foarte multă vreme în care preotul a
plâns pentru această rea întâmplare, episcopul îl cheamă să slujească și el
împreuna cu soborul la o înmormântare. Se spune că atunci când preotul cu
pricina a rostit: "...Tu ești Învierea și Viața..." mortul s-a
ridicat din sicriu. Replica ierarhului a fost : "Poate că Dumnezeu te-a învrednicit
de darul facerii de minuni, dar Liturghia nu-ți îngadui să o săvârșești".
Și iar revin la pilda cu episcopul din Pateric și înteleg că sunt multe taine
de nepătruns.
Se
poate ridica întrebarea de ce unele canoane se respecta cu acribie, iar față de
altele există o mai mare îngăduință, există un anume pogorământ? Dacă judecăm
după rânduielile canonice, Ioan Evanghelistul a fost chemat prea de tânăr,
"necanonic", la lucrarea apostoliei (arhieriei), iar Sfântul Petru
care se leapada de Domnul (deci apostaziase) este reprimit totuși în ceata
apostolilor.
Ai
păcătuit sau n-ai păcătuit, ai sau nu 30 de ani - vârsta canonică pentru preoție,
asta e o parte a problemei. Toți suntem nevrednici! Oricât de curat ar fi
cineva, slujirea aceasta e prea mare. Dacă ne-am lua după vrednicia care se
cere, n-ar mai fi nimeni preot pe pământ.
"De-ai
fi curat ca îngerii și sfânt ca Ioan Botezătorul, preot nu poți să fii"
spune Parintele Cleopa citând pe Efrem Sirul. Gândesc că dacă duhul dragostei
te indeamnă la plinirea cuvintelor psalmistului: ,,Ravna casei tale m-a mâncat
(Psalmi 68, 11), dorești a te invrednici de darul preoției și, spune Scriptura,
bun lucru dorești (cf. I Timotei 3, 1). Toți sunt nevrednici, e adevărat că unii
sunt mai nevrednici decat alții, însă doar unii au chemare. Deci, dincolo de
toate acestea, ai chemare? Caci dacă ai chemare de la Dumnezeu, lucrurile se
limpezesc. Îmi amintesc un cuvant al vrednicul patriarh Iustinian: "Preoția
este o chemare de la Dumnezeu - Sfântul Apostol Pavel spune despre sarcinile
preoției că nu se iau de la sine, ci prin chemare (cf. Evrei 5, 4). Mulți tineri
urmează cursurile de teologie, dar nu toți vor primi preoția, din lipsa de
chemare".
Părintele
Ilie Cleopa, urmând îndemnul Sfântului Simeon al Tesalonicului, dacă gasea în
candidatul la preoție un păcat greu, opritor conform sfintelor canoanelor îl trimitea
la episcop.
Părintele
Arsenie Papacioc într-un dialog cu tinerii spunea: "Dacă te-ai dus să ceri
un sfat la un episcop al lui Dumnezeu, răspunsul vine de la Dumnezeu prin acel
episcop. Daca nu ți-a convenit, atunci să știi că pe Dumnezeu l-ai clevetit.
Deci duceți-va ca la omul pe care Dumnezeu îl ține acolo".
Pericolul
apare când teologul vrea să forțeze mâna și binecuvântarea arhiereului. Adică,
se poate întâmpla să meargă careva cu dosarul și cererea pregătita, să spună
episcopului că-i licențiat, că are nevastă, iar în satul lui natal e loc vacant
și el e omul potrivit.
Cel
care, având impedimente majore la preoție, se duce cu dosarul să primească
hirotonie poate oare spune că a avut chemare de la Dumnezeu? Unde e marele
risc?! La întalnirea cu Hristos la Înfricoșătoarea Judecată... "Ce-ai
căutat în altar? Cine te-a chemat!?" Ce poate răspunde atunci cel
nechemat?
Un
lucru însă știu, că dragostea toate le rabdă. Și mai știu că trebuie să avem cu
toții dragoste și pocăință, că dragoste fără pocăință nici nu poate fi.
Dacă
Bunul Dumnezeu te va învrednici de slujirea altarului nu uita să mulțumești în
fiecare clipă a vieții tale aidoma Apostolului Pavel care spunea : Mulțumesc
Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m-a socotit
credincios și m-a pus să-I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam
și batjocoream. Totuși am fost miluit, căci
în necredința mea, am lucrat din neștiință (I Timotei 1, 12-13). Iar apoi
nevoiește-te, ca să faci temeinică chemarea și alegerea ta (cf. II Petru 1,
10).
Iisus
i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s-a întristat,
că i-a zis a treia oară: Mă iubești? și I-a zis: Doamne, Tu știi toate. Tu știi
că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paște oile Mele (Ioan 21, 17)
